Aleg sa fiu o floare constienta, sa nu am așteptări de la ceilalți,  sa știu sa cer si sa primesc ce am nevoie, cand am nevoie.

Aleg  cunoașterea de sine, sa ma ghidez dupa instincte, sa ascult vocile interioare ce graiesc asurzitor doar sa le băgam de seama, aleg intuiția.

Aleg sa nu ma regăsesc in postura florii de pe pervaz, care uitată de cel, ce si-a luat-o in grija, sa tânjeasca dupa ploaia de afara, de dupa geamul gros de sticla, cand la ea in glastra nu regăseste niciun strop de apa, sa ii aline setea.

Aleg  sa fiu o floare de câmpie, liberă...... aleg sa zburde vântul printre frunzele mele, sa fiu alături de sute de flori, sa răspândim miresme mii, sa fiu o pata de culoare, pentru cei ce au ochi sa privească, sa multumesc soarelui, ca imi da viața.

Sunt ferm convinsă, ca fiecare dintre noi, suntem sau putem alege sa fim, cum am descris mai sus, totul invartindu-se in jurul alegerilor noastre.

Intr-o zi ploioasa, am sesizat pe pervaz, floarea aceasta, care mi-a inspirat aceste rânduri. Părea trista in peisajul descris. Am fugit dupa apa si am udat-o.

Mesajul este ca, putem atrage atenția asupra nevoilor noastre, asa cum floarea aceea a atras-o pe a mea, doar proiectand nevoia ei si emițând necesitatea primara. Sa fim mai atenți la cei din jur si la ceea ce ne transmit, poate deținem  exact, ceea ce au nevoie ei si poate printr-un simplu gest, zâmbet, strângere de mana, înțelegere, cuvânt revelator, o îmbrățișare, am udat ceea ce numai "ploaia"(o situație conjuncturala, extraordinara, ce se poate întâmpla odata in ani), prin abundenta ei, putea sa aducă!!!!

Suntem tot ce avem nevoie pentru noi si sufletele, cu care am venit in aceasta existența. Trebuie sa devenim conștienți de puterea noastra si fara prea multe eforturi, prin gând, vorba, vedere, auz si nu in ultimul rând intuiție, sa constientizam pe ceilalți, ei neintamplator găsindu-se acolo, langa noi. Pot foarte bine sa joace ei rolul de "ploaie", rămânând numai sa simțim la timp, sa nu cumva, sa ne regăsim dupa un geam de sticla, construit prea gros, din nevoia de protecție sau egocentrism,"urland"  fara sa fim auziti si văzuti. Mai bine alegem "sa spargem geamul" si sa cerem (este posibil ca cel de langa noi, sa fi creat acel geam între noi).

Nu e o rusine sa ceri o îmbrățișare, sa ceri sa ți se vorbească frumos, sa ceri prietenia, sa saruti tu primul, sa iubesti tu mai mult pe celălalt ......si sa nu uitam de îndemnul "Cere si ți se va da", poate fi cheia in diferite situații, in care ne găsim.

Pentru noi toti si împlinire,